Lumina cunostintei

Pagina religioasa a colegiului

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Lamuriri documente biometrice si cifra 666

Lamuriri documente biometrice si cifra 666

             Apocalipsa Sfântului Apostol È™i Evanghelist Ioan: „Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea. Åži am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea. Åži unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminÅ£ia lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea ÅŸi cele ÅŸapte peceÅ£i ale ei.” (5, 3-5)
              Iată direct din text mărturie că Apocalipsa nu este la îndemâna oricui pentru a fi tâlcuita È™i interpretată. 
             Centrul de greutate al Apocalipsei este persoana Mântuitorului Iisus Hristos, Cel care a biruit iadul È™i moartea odată pentru totdeauna. Reiese clar din întreg textul cărÅ£ii Apocalipsei că fiara (diavolul), a fost rănită de moarte È™i legată în fundul iadului prin Înviere. 
           Din textul comentat de teologul Danion Vasile rezultă clar că dumnealui bate câmpii când vorbeÈ™te de paÈ™aportul biometric si cipul din actele de identitate personală făcând corelaÅ£ie cu anumite capitole ale Apocalipsei. Chiar dacă materialul expus de părintele Iustin pare puÅ£in hazardist este adevărat un lucru: controlul populaÅ£iei este un lucru nedorit, dar nu Å£ine de competenÅ£a diavolului.

             Pune accentul d-ul teolog Danion si Maica Fermo pe această îndosariere ca fiind demonică, de origine satanică. Dar întreb, în calitate de creÈ™tin È™i monah, diavolul este de origine materială sau spirituală ? Ce treabă are diavolul cu ConstituÅ£ia, cu hotarele ţărilor, cu spaÅ£iul Shengen, cu Uniunea Europeană È™i alte foruri inventate de oameni ?  Citim în cărÅ£ile de cult că mântuirea È™i judecata faptelor sunt personale. De ce în toata Apocalipsa, nu se pomeneÈ™te nimic de ceea ce vor face oamenii ci se pomeneÈ™te doar de patimile oamenilor ?

            De ce a fost ispitit Iisus în Carantania fără de păcat fiind ? Doar era Fiul lui Dumnezeu ? Ne este clar ca È™i în textul Apocalipsei ce-l voi reda mai jos, că satana căuta să pecetluiască umanitatea Lui Iisus Hristos prin patimi omeneÈ™ti, neÈ™tiind că este Fiul lui Dumnezeu: lăcomie prin pâini, mândrie È™i înălÅ£are prin aruncarea de pe aripa templului, închinarea la bogăţiile pământului după arătarea lor. Încrederea în noi È™i-n bogăţiile materiale, lăcomia,  mândria, înălÅ£area minÅ£ii sunt păcate de care Hristos a fost lipsit, fiind fară de păcat. 

            Iată ce spune Apocalipsa despre cei asemenea următori ai Lui Hristos: „AceÅŸtia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. AceÅŸtia sunt care merg după Miel ori unde se va duce. AceÅŸtia au fost răscumpăraÅ£i dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu ÅŸi Mielului. Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană.” (14, 4-5)

        Tot în Apocalipsa se relatează strigarea îngerilor privitor la cei ce s-au lăsat ademeniÅ£i de fiară prin căderea Babilonului, cetatea cea mare, unde se vorbeste categoric de păcatele desfrânării, de patimă: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării  sale.” (14, 8) Mai departe în acelaÈ™i capitol aflăm: „Cine se închină fiarei ÅŸi chipului ei ÅŸi primeÅŸte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea ÅŸi el din vinul aprinderii Lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, ÅŸi se va chinui în foc ÅŸi în pucioasă, înaintea sfinÅ£ilor îngeri ÅŸi înaintea Mielului.” (14, 9-10)

               Se vădeÈ™te clar că este vorba de patimi È™i de păcatele omenirii, după cum concluzionăm È™i din textul:  „Aici este răbdarea sfinÅ£ilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu ÅŸi credinÅ£a Lui Iisus.” (14, 12) Nu reiese din aceste versete că ar fi vorba de vreun pacăt din partea omului credincios atâta timp cât impus peste voinÅ£a lui, vine tehnica modernă să-l monitorizeze într-un mod cu totul aparte decat am fost identificaÅ£i până acum prin buletinul de identitate. 

            De ce ar trebui omul în simplitatea È™i credincioÈ™ia lui creÈ™tină să se teamă de cipul din buletin sau paÈ™aport, dacă citind în cărÅ£ile SfinÅ£ilor PărinÅ£i È™i în dogmatica ortodoxă, noi avem deja de la Botez două „cipuri” spirituale: unul fiind diavolul de-a stânga care permanent contabilizează toate faptele cele rele de la învoire cu gândul până la săvârÈ™ire cu fapta iar al doilea “cip” fiind îngerul cel bun, care scrie toate faptele bune È™i gândurile cele bune de la dorinţă până la înfăptuire dar central fiind prin conÈ™tiinţă, Tronul Lui Dumezeu unde îngerii noÈ™trii păzitori văd pururi faÅ£a Lui Dumnezeu. (Matei 18, 10)

            „Luminătorul trupului este ochiul” (Matei 6, 22). Oare nu este acesta primul biocip care ne întunecă sau ne luminează trupul ?

       Luminătorul sufletului este mintea. Oare acest organ creat de Dumnezeu, creierul, care are în el atâtea puteri sufleteÈ™ti de comunicre între trup È™i divinitate, cum poate fi unealta fiarei când la Sfântul Botez suntem pecetluiÅ£i prin Mirungere cu Duhul Sfânt ? Simplu - numai prin încuviinÅ£are È™i proprie voinţă. Cea mai mare bariera în faÅ£a peceÅ£ii 666 nu este alta decât liberul arbitru, prin DA È™i NU. Deci nu putem fi a-i diavolului involuntar de voinÅ£a noastră. 

               Dacă ne uităm in Apocalipsă citim: „FericiÅ£i cei ce spală veÅŸmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieÅ£ii ÅŸi prin porÅ£i să intre în cetate !” (22, 14) Reflectă clar sfinÅ£enia, pocăinÅ£a, viaÅ£a curată È™i intrarea în odihna veÈ™nică: Rai. „Afară câinii ÅŸi vrăjitorii ÅŸi desfrânaÅ£ii ÅŸi ucigaÅŸii ÅŸi închinătorii de idoli ÅŸi toÅ£i cei ce lucrează ÅŸi iubesc minciuna !” (22, 15) È™i, la fel: „A căzut ! A căzut Babilonul cel mare ÅŸi a ajuns locaÅŸ demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, ÅŸi închisoare tuturor păsărilor spurcate ÅŸi urâte. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile ÅŸi împăraÅ£ii pământului s-au desfrânat cu ea ÅŸi neguţătorii lumii din mulÅ£imea desfătărilor ei s-au îmbogăţit. (...) Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer ÅŸi Dumnezeu Åži-a adus aminte de nedreptăţile ei. (...) Åži neguţătorii lumii plâng ÅŸi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor.” (capitolul 18, versetele 2-3, 5 È™i 11)

            Trebuie È™tiut că Sfântul Andrei al Cezareii îi dă Apocalipsei È™i un caracter istoric al primelor veacuri creÈ™tine. Prin cartea Apocalipsei sfinÅ£ii ruÈ™i prevestesc comunismul peste imperiul sovietic iar în zilele noastre, Apocalipsa este în fiecare casă creÈ™tină. Deci trebuie să fim oameni cu discernământ È™i gândire.

            Ce este mai periculos ? Cipul sau urmatoarele fapte umane :        

            - ateismul È™i necredinta;

            - căsătoria homosexualilor; 
            - avortul È™i concubinajul; 
            - crima È™i drogul; 
            - fumatul È™i beÅ£ia; 
            - uciderea È™i erezia; 
            - satanismul È™i etnobotanicele;

            - vrajitoria;

            - sinuciderea;

            - ura;

            - minciuna;

            Enumerarea lor ar putea continua iar Apocalipsa spune la fel: „Åži au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor ÅŸi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.” (16, 11)

            Mai departe în acelaÈ™i capitol, în versetul 13: „Åži am văzut ieÅŸind din gura balaurului ÅŸi din gura fiarei ÅŸi din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate.”, după care, în versetul 14 scrie că: „sunt duhuri diavoleÅŸti, făcătoare de semne ÅŸi care se duc la împăraÅ£ii lumii întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, AtotÅ£iitorul.” Adică patimi care s-au răspândit la toate neamurile pământului. Ce este aÈ™a de greu să privim ţările lumii, fie ele si ortodoxe în care erezia, desfrâul, uciderea sunt norme capitale cu care Biserica lui Hristos duce război de 2000 de ani. 

            Această apostolie anti-cip È™i tot acest efort tensionat È™i nefiresc, în care zace tulburarea È™i întunecimea, ar trebui direcÅ£ionat în mod Evanghelic sau, dacă se doreÈ™te, separat – măcar parÅ£ial - de amestecul emoÅ£ional-manipulativ cu proorociile biblice È™i plasat pe terenul iniÅ£iativei societăţii civile, al iniÅ£iativei cetăţeneÈ™ti, al asociaÅ£ilor È™i al organizaÅ£iilor de apărare a drepturilor omului, fie ele È™i de orientare creÈ™tină. Dacă doi sau trei electroniÈ™ti s-ar aduna împreună, dacă doi sau trei juriÈ™ti s-ar aduna impreună, dacă doi sau trei informaticieni s-ar aduna impreună, dacă doi sau trei oameni de iniÅ£iativă, cultură, de presă s-ar aduna împreună È™.a.m.d. s-ar putea dezvolta soluÅ£ii È™i informare publică mult mai eficient decât această paranoia apocaliptică de pe urma căreia poporul, îndeosebi cel creÈ™tin, iese în cea mai mare pierdere.

            Evanghelia este cartea cea mai răspândită între creÈ™tini dar rămâne È™i cea mai neînÅ£eleasă până în zilele noastre.Tocmai de aceea, tot în Apocalipsă spune clar: „Fericit este cel ce priveghează ÅŸi păstrează veÅŸmintele sale, ca să nu umble gol ÅŸi să se vadă ruÅŸinea lui !” (16, 15) În fapt, Biserica batjocorită de creÈ™tini prin patimile È™i neputinÅ£ele lor.

            Și Apocalipsa spune la fel: „Åži au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor ÅŸi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.” (16, 11) 

           Tot Apocalipsa arată că cine nu va avea semnul fiarei pe frunte È™i pe mână, nu va putea cumpara sau vinde: „Åži ea îi sileÅŸte pe toÅ£i, pe cei mici ÅŸi pe cei mari, ÅŸi pe cei bogaÅ£i ÅŸi pe cei săraci, ÅŸi pe cei slobozi ÅŸi pe cei robi, ca să-ÅŸi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.” (13, 16-18) Ce înseamnă acest lucru ?

- Cei mici – neÈ™tiutorii Scripturii; 
            - Cei mari - cunoscători ai Scripturii; 
            - Cei bogaÅ£i - oamenii virtuoÈ™i, împlinitori ai legii; 
            - Cei săraci - cei care È™tiu legea dar o împlinesc puÅ£in; 
            - Cei slobozi - sunt cei care din fire păzesc ale legii, fără de credinţă fiind. 
            - Cei robi - sunt oamenii doritori de Dumnezeu, dar fără voinÅ£a de a lepăda patimile; 
            - Cei însemnaÅ£i pe mâna dreaptă - sunt cei ce lucrează fărădelegea sub masca adevărului. Spre exemplu, se cred creÈ™tini ortodocÈ™i, dar săvârsesc numai nenorociri. 
            - Cei însemnaÅ£i pe frunte - adică peste 300 de secte raÅ£ionaliste, ateii, hulitorii de Dumnezeu, marii „cercetători” ai Tainelor lui Dumnezeu, explicate prin ”se crede...” „stiinÅ£a spune...”, „daca era...”, „ipotezele ne spun că...”, „nu avem informaÅ£ii să...”, „se pare că...” È™.a.m.d. 

            Aceste categorii supuse imaginaÅ£iei, profitului, cunoaÈ™terii pătimaÈ™e, legilor lumeÈ™ti È™i părerilor personale alcătuiesc astăzi marile organizaÅ£ii ale lumii iar în mediul lor de putere economică È™i asociativă sunt convinsi că pot dirija universul material È™i spiritual. AÈ™a s-a ajuns de fapt È™i la acest război mediatic în care oamenii încearcă să se subjuge È™i să se controleze unii pe alÅ£ii, uitând că în jurul tuturor lucrurilor gravitează Dumnezeu: „Căci din mulÅ£imea grijilor se nasc visele ÅŸi deÅŸertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu ! Dacă vezi asuprirea celui sărac ÅŸi obijduirea dreptului ÅŸi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toÅ£i.” (Eclesiasticul 5, 6-7)

            Apocalipsa spune mai departe: „Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.” (13, 17) Deci nimeni nu se poate îndulci de patimi sau pofte, de fărădelegi sau păcate de nu părăseÈ™te întâi pe Dumnezeu, pănă nu se ridică împotriva aproapelui È™i până nu se leapădă de Duhul Sfânt. (Sfântul Andrei al Cezareei) 
          În versetul 18 spune: „Aici este înÅ£elepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Åži numărul ei este ÅŸase sute ÅŸaizeci ÅŸi ÅŸase.” Pe seama acestui număr s-au făcut numeroase speculaÅ£ii, fiecare în funcÅ£ie de alfabetul ÅŸi maniera în care se operează calculul.

Vremurile de început ale creÈ™tinismului indică valorile numerice ale alfabetului ebraic, îl indică pe Caesar Neron, împăratul Romei, primul mare persecutor al creÅŸtinilor: QSR = 100 + 60 + 200; NRON = 50 + 200 + 6 + 50; totalul: 666. SemnificaÅ£ia poate fi ÅŸi însă de ordin mai general: cifra 7 (simbolul perfecÅ£iunii) minus 1 = simbolul imperfecÅ£iunii, reprezentată de trei ori 666: acest număr îl poate desemna pe omul total imperfect, pe cel care întruchipează tot ce este mai rău. În cazul lui Nero (sau Neron), el poate fi persoana istorică reală, dar ÅŸi arhetipul celor ca el de-a lungul istoriei. Lăsând deoparte aceste speculaÅ£ii, trebuie să ne întrebăm:
            Ce este Întelepciunea ? Este Lumina CunoÈ™tinÅ£ei, este Lumina Discernerii. 
            Ce este ÎnÅ£elepciunea ? Este harisma Duhului Sfânt. Deci numai luminat de Dumnezeu poÅ£i să izbândeÈ™ti prin cursele întunecate ale satanei È™i ale cunoaÈ™terii. Satana ispiteÈ™te È™i pe cei aleÈ™i. Ce spuneu SfinÅ£ii în pustie despre cei traÈ™i în înÈ™elare de diavol ? „Un mare astru al pustiei a căzut ! ”.

            Cuvântul pricepere este deasupra È™tiinÅ£ei È™i a cunoÈ™tinÅ£ei. Noi spunem despre omul priceput ca este înzestrat cu haruri È™i daruri divine. 
            Când devii priceput în cele duhovniceÈ™ti ale Sfintei Scripturi, te insuflă Duhul Sfânt ca pe Ioan Gura de Aur È™i atunci chiar poti înÅ£elege ceea ce a voit satana să distrugă prin simbolul 666. Aceasta este tâlcuită din gura părintelui Cleopa  È™i Arsenie Papacioc. Satana a avut trei etape de distrugere. 
            - Primul 6: toate cetele îngereÈ™ti în număr de nouă, care prin ascultarea de Lucifer, au doborat a treia parte din stelele cerului È™i îngerii de la toatele cetele îngeresti formându-se astfel generalii iadului sau vămile văzduhului. Astfel arată È™i Apocalipsa È™i proorocul Isaia.
            - Al doilea 6 a fost căderea protopărinÅ£ilor Adam È™i Eva pângărindu-se astfel, prin viclenia satanei, cele È™ase zile ale CreaÅ£iei prin care Dumnezeu a pus pe om împăratul făpturii. În loc să laude faptura È™i zidirea virgină încarcată cu putere duhovnicescă omul s-a închinat sfaturilor satanei. A fost nevoie de Hristos să vină prin jertfa Crucii È™i Învierii cum relatează Apocalipsa: „Åži am văzut cerul deschis ÅŸi iată un cal alb, ÅŸi Cel ce ÅŸedea pe el se numeÅŸte Credincios ÅŸi Adevărat ÅŸi judecă ÅŸi se războieÅŸte întru dreptate. Iar ochii Lui sunt ca para focului ÅŸi pe capul Lui sunt cununi multe ÅŸi are nume scris pe care nimeni nu-l înÅ£elege decât numai El. Åži este îmbrăcat în veÅŸmânt stropit cu sânge ÅŸi numele Lui se cheamă: Cuvântul Lui Dumnezeu.” (19, 11-13)
            - Al treilea 6 este creaÅ£ia văzută ca regnuri: Mineral, Vegetal È™i Animal. Omul - microcosmosul care însumează toate cele trei regnuri È™i apoi cele două lucrări duhovniceÈ™ti ale umanităţii: PreoÅ£ia È™i Arhieria prin care se lucrează cele È™apte Taine curăţătoare în mod duhovnicesc pentru om de toate căderile cărora este supus fiind purtător de trup È™i vieÅ£uitor în lume.
            Aceasta este lupta satanei în care noi avem nevoie de pricepere pentru socotirea numărului fiarei. Șapte însemnând odihna în Dumnezeu, opt este slava infinită a Zilei Celei Neînserate a Învierii iar È™ase este neîmplinirea duhovnicească a tot ceea ce este creaÅ£ie sub pronia Creatorului până la Epifania Totală a Judecăţii Universale: 
            - 6 - completarea îngerilor căzuÅ£i prin sufletele drepÅ£ilor mântuiÅ£i È™i completarea cetei a noua. 
            - 6 - desăvârÈ™irea spirituală a raiului pământesc înduhovnicit, locul copilăriei lui Adam È™i Eva È™i întoarcerea lor din Raiul din care au fost luaÅ£i È™i intrarea în slava Lui Dumnezeu cea veÈ™nică. 
            - 6 -  spune Proorocul David în Psalmi: „Chema-va cerul de sus ÅŸi pământul, ca să judece pe poporul Său.” (49, 6) „Plini-va căderi, zdrobi-va capetele pe pământ ale multora”. (109, 7)
            Acesta este semnul universal al Apocalipsei prin care Dumnezeu va chema drepÅ£ii È™i păcătoÈ™ii. Odată desăvârÈ™ită această lucrare, Hristos ne vorbeÈ™te în Sfânta Evanghelie de cer nou È™i pământ nou, conform Apocalipsei: „Iată, vin curând ÅŸi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.” (22, 12)

            Reiese clar că nu vom fi judecaÅ£i după actele de identitate, nici după legile sociale naÅ£ionale sau internaÅ£ionale. ViaÅ£a noastră este oglinda faptelor noastre săvârÈ™ite în credinţă sub pecetea Jertfei Lui Hristos.

            „Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul ÅŸi marea,

            Zicând: Nu vătămaÅ£i pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunÅ£ile lor, pe robii Dumnezeului nostru.” (Apoc. 7, 3) Această pecete fiind haina Botezului neîntinată prin pocăinţă, fapte bune, smerenie împreună-comuniune cu Dumnezeu prin Taina Sfântă a Mărturisirii cu pocăinţă, a Sfintei Euharistii, fiindcă haina Botezului se spală prin lacrimi È™i pocăinţă. Apocalipsa (7, 14): „AceÅŸtia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare ÅŸi ÅŸi-au spălat veÅŸmintele lor ÅŸi le-au făcut albe în sângele Mielului.”
            Chiar È™i despre cei căzuÅ£i, pătimaÈ™i, ticăloÈ™i, nemernici, dacă se întorc prin pocăinţă È™i prin glasul Bisericii, pot dobândi iertarea È™i dezlegarea păcatelor. 
            Aceste explicaÅ£ii nu vin în contradicÅ£ie cu afirmaÅ£iile părintelui Iustin. Sunt o explicaÅ£ie pentru credincioÈ™i în vederea stabilizării sufleteÈ™ti pe cărarea cea dreaptă a Bisericii din care trebuie să reiasă urmatoarele:
            Apocalipsa o trăim fiecare personal, în funcÅ£ie de lucrarea duhovnicească.    

            Apocalipsa nu are absolut nici o treabă cu cibernetica, electronica, electrotehnica... 
       Apocalipsa nu este o spaimă pentru credincioÈ™i. Întalnirea cu Hristos, pentru cei drepÅ£i trebuie să fie bucurie:

„Cel ce mărturiseÅŸte acestea zice: Da, vin curând. Amin ! Vino, Doamne Iisuse !” (22, 20)

            Apocalipsa nu are nimic, în principiu, cu organizaÅ£iile mondiale sau cu manipularea maselor. Acestea pot fi instrumente de context, nu de esenţă, È™i în nici un caz de indentificare a stării apocaliptice. 
            Apocalipsa nu înseamnă scutire de obligaÅ£ii morale È™i spirituale. 
            În calitate de creÈ™tini practicanÅ£i noi nu ne raportăm la tradiÅ£iile altor popoare. Specificul ortodox românesc are în el jertfa neamului într-un anumit mod unitar. Noi, Românii, ne-am apărat fiinÅ£a neamului, apărându-ne de fapt Biserica È™i mormintele. Noi ne-am apărat limba È™i neamul prin păstrarea tradiÅ£iilor È™i valorilor ortodoxe. 
            Nu trebuie să stăm nepăsători, trebuie să fim ochi È™i urechi la sfaturile părinÅ£ilor È™i duhovnicilor noÈ™tri. Noi nu trebuie să luăm modele pe care nu le cunoaÈ™tem. Nu È™tim taina nici unui suflet mântuit. Hristos È™i VieÅ£ile SfinÅ£ilor sunt model pentru noi. 
            Părintele Iustin Pârvu n-a făcut altceva decât să expună un punct de vedere ortodox în care creÈ™tinii să fie atenÅ£i să nu meargă orbiÅ£i de patimile lor în cărări necunoscute È™i neÈ™tiute uitând de suflet È™i de mântuire.        Chiar È™i conferinÅ£ele organizate pe această temă au fost puÅ£in exagerate, tematica nefiind de fapt Apocalipsa sau SfârÈ™itul Lumii. S-a bătut mai mult apa-n piuă pe organizaÅ£ii mondiale, tehnica cipurilor È™i alte metode cibernetice care în fond È™i la urma urmei sunt o idolatrie È™i creaÅ£ia mâinilor omeneÈ™ti. Sufletul È™i omul sunt ale lui Hristos. Nu trebuie atâta panică sau împărÅ£ire pe tabere creÈ™tine atâta timp cât Sfântul Serafim de Sarov spune : „rolul creÈ™tinului este agonisirea Duhului Sfânt”. Este singura avuÅ£ie după care trebuie să plângem È™i să suspinăm. 
            Atitudinea radicală a tuturor celor care au conferenÅ£iat: Danion Vasile, părintele Filoteu, maica Fermo, etc, nu a fost suficient de explicită pentru creÈ™tinul de rând È™i necunoscător. Am făcut miting È™i conferinÅ£e È™i emisiuni tv... È™i totuÈ™i aceste acte electronice se eliberează cetăţenilor ortodocÈ™i. 

            Întrebări:

            Mai suntem cu Hristos ?

            Mai suntem ortodocÈ™i ?

            Mai avem mântuire ?

            Mai avem Duhul Sfânt în noi ?

            Ne mai putem împărtăși de Sfintele Taine ?

            Care este soarta ortodocÈ™ilor în momentul de faţă ? 
            Acestea sunt problemele de bază care trebuiesc explicate creÈ™tinilor ortodocÈ™i pentru a se liniÈ™ti ei personal È™i familiile lor. 
            Conferintele noastre ortodoxe trebuie să cuprindă esenÅ£ialul. Mucenicia nu inseamnă lupta cu cipurile ! Trebuie să învăţăm poporul român ortodox să părăsească patimile È™i păcatele. Aceste dispute teologice pe seama paÈ™apoartelor È™i a actelor de identitate vor creÈ™te venitul personal al editorilor de carte religioasă prin scoaterea de tot felul de broÈ™uri È™i cărÅ£i pe seama acestor false speculaÅ£ii. Vrând-nevrând, cu tot zgomotul È™i radicalismul trăim într-o societate de consum, unde, de la acul de cusut È™i până la cel mai performant element tehnic È™i industrial, totul se vinde pe bază de eticheta codului de bare. Să fim serioÈ™i È™i să ne trezim !Este cazul să realizăm că societatea românească are mai multe calculatoare performante, conectate la internet, decât creÈ™tini ortodocÈ™i prezenÅ£i în Biserici la Sfânta Liturghie. 
            Tineretul are droguri, tineretul are desfrâu, tineretul are drepturi depline să facă tot ce vrea.

            Secularizarea È™i modernismul sunt în topul racolării falselor vedete. 
            Cine ar fi nebun să creadă că dintr-o dată s-ar opri vânzările È™i cumpărăturile iar lumea ar intra într-un stand-by total de frica cipului ? Dacă nu suntem atenÅ£i È™i nu ne facem expliciÅ£i la ceea ce se petrece È™i la ceea ce ne aliniem în plină mondializare a secolului XXI, riscăm să gustăm ruÈ™inea care o gustă Biserica Catolică pentru perioada inchiziÅ£iei. 
            Rostul Bisericii este să-i aducem pe oameni pe calea adevărului, să le descoperim când sunt în cărări greÈ™ite după spusa Mântuitorului : „Eu sunt Calea, Adevărul ÅŸi ViaÅ£a. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14, 6) „ÎnvăţaÅ£i-vă de la Mine, că sunt blând ÅŸi smerit cu inima ÅŸi veÅ£i găsi odihnă sufletelor voastre.” (Matei 11, 29)

            CreÈ™tinismul primar, creÈ™tinismul ortodox se propovăduieÈ™te după învăţătura SfinÅ£ilor Apostoli, a SfinÅ£ilor PărinÅ£i, cu dragoste È™i smerenie, deci să nu uităm că nu putem face ortodocÈ™i în forţă. 
            În toate zilele vieÅ£ii noastre să ne aducem aminte cuvintele profetului David: „Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.” (142, 10) „Cât de bun este Dumnezeul lui Israel cu cei drepÅ£i la inimă.” (72, 1)

            Ca o concluzie finală: cei ce greÈ™esc fără pocăinţă, vor pieri. 

            AÈ™a cum arată Apocalipsa că acest număr 666 este număr de om, prin patimile noastre ne altoim în satana, pierzând lumina Duhului Sfânt, È™i prin faptele noastre bune ne altoim în Hristos, dobândind lumina Duhului Sfânt după cum ne spune Sfânta Evanghelie: „Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; ÅŸi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeÅŸte, ca mai multă roadă să aducă.” (Ioan 15, 2)

Părintele Calistrat, Iași

http://www.parintelecalistrat.com/2010/07/lamuriri-documente-biometrice-si-666.html

Mesaj postat in data de 15.01.12 de Administrator