Lumina cunostintei

Pagina religioasa a colegiului

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Apocalipsa şi păcatul

             Mentalitatea umană despre sfârÅŸitul lumii în învăţătura populară este legată de numărul fiarei 666.

            Scrisă acum aproape două mii de ani de către Sfântul Apostol ÅŸi Evanghelist Ioan, cartea numită „Apocalipsa” a fost tâlcuită de-a lungul timpului de către SfinÅ£ii PărinÅ£i ai Bisericii, dar multe înÅ£elesuri ale ei rămân pentru noi de nepătruns până astăzi. Åži, deÅŸi atmosfera creată în jurul celor conÅ£inute ÅŸi prezentate în cuprinsul acestei cărÅ£i a fost în general una tensionată, ba chiar înspăimântătoare pentru mulÅ£i, totuÅŸi nu e cazul să uităm faptul că sfârÅŸitul lumii nu este altceva decât împlinirea lucrării mesianice de mântuire a lumii de către Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu ÅŸi Fiul Omului, faptă cu nimic mai prejos decât oricare alta dintre minunile săvârÅŸite deja de către Mântuitorul în timpul vieÅ£ii Sale pământeÅŸti. De altfel, Apocalipsa este prevestită de către SfinÅ£ii Îngeri din chiar ziua Înălţării Domnului la cer: „Care au ÅŸi zis: BărbaÅ£i galileieni, de ce staÅ£i privind la cer? Acest Iisus care S-a înălÅ£at de la voi la cer, astfel va ÅŸi veni, precum L-aÅ£i văzut mergând la cer.” (Fapte 1, 11) Iar proorocul David spune: „Plini-va căderile, zdrobi-va capetele multora...” (Psalmi 109, 7) ÅŸi iar „Ca vine, vine să judece lumea cu dreptate ÅŸi noroadele cu îndreptare” (Psalmi 97, 10-11)

            Este binecunoscută învăţătura patristică potrivit căreia locurile ÅŸi rosturile tuturor duhurilor slujitoare care au căzut din treapta lor, devenind din îngeri sfinÅ£i ÅŸi luminaÅ£i demoni necuraÅ£i ÅŸi întunecaÅ£i prin neascultarea faţă de Dumnezeu, vor fi iarăşi plinite prin sufletele drepÅ£ilor: ”Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineÅ£ii ! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri !” (Isaia 14, 12). Altfel spus, locul fiecărui înger căzut va fi luat de un suflet mântuit - astfel împlinindu-se cuvântul Scripturii – „plini-va căderi”. Dacă vom fi consecvenÅ£i acestei logici, vom înÅ£elege că practic nu înmulÅ£irea păcatelor va atrage după sine sfârÅŸitul lumii ca atare – cel mult se va agrava denaturarea vieÅ£ii pământeÅŸti în ansamblul ei ÅŸi se va prelungi starea de iad in cele de aici. Grăbirea sau „accelerarea” sosirii momentului final al lumii acesteia depinde propriu-zis doar de ritmul plinirii locurilor golite în cer prin căderea îngerilor de către mântuirea cât mai multor suflete omeneÅŸti. ConcepÅ£iile mai noi, influenÅ£ate de tehnicizarea tuturor domeniilor de activitate socială, l-au făcut pe diavolul electronist, atribuindu-i cipul ÅŸi biometria, tehnologia sofisticată ÅŸi teoria conspiraÅ£iei atragerii subversive a sufletelor la iad independent de voinÅ£a lor. Lucru total neadevărat. Satana lucrează prin inima omului iar rostul tuturor strădaniilor sale este acela al răzvrătirii omului împotriva Domnului ÅŸi astfel al pierderii harului Duhului Sfânt.

            AÅŸa putem înÅ£elege corect cei trei de ÅŸase ai numărului „666”. Primul „6” reprezintă ura (cu toată lista vlăstarelor ei – pizma, invidia, zavistia, fărădelegea, clevetirea, în general uciderea de tot felul, fie cea trupească, fie cea sufletească)  sau, altfel spus, mânia fără judecată.

Al doilea „6” se referă la pofta fără raÅ£iune – adică desfrâul modern  generalizat, fără scrupule ÅŸi fără opreliÅŸti, care distruge în totalitate starea de feciorie, curăţia ÅŸi sfinÅ£enia proprie oamenilor aleÅŸi ai Lui Dumnezeu, pângărirea în fel ÅŸi chip a Tainei Cununiei ÅŸi prin aceasta distrugerea familiei ca temei social al vieÅ£ii comunitare. Al treilea „6” reprezintă erezia, lepădarea dreptei credinÅ£e ÅŸi a dogmelor mântuitoare revelate ca învăţătură a adevărului în Biserica Ortodoxă, ceea ce duce la părăsirea omului de către Dumnezeu ÅŸi în veacul acesta ÅŸi în veacul viitor: „Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.” (Matei 12, 32)

            AÅŸadar iată că nu actele biometrice ÅŸi nici globalizarea sau secularizarea ori materialismul sunt factorii morÅ£ii sufleteÅŸti. Satana nu are tangenÅ£e nici cu calculatorul nici nu este calificat în automatizare ÅŸi programare, el este duh ÅŸi ”umblă ca un leu căutând pe cine să înghită.” Dimpotrivă –lâncezeala, necredinÅ£a, nepăsarea, netemerea de Dumnezeu ÅŸi dispreÅ£uirea sfintelor Lui porunci sunt adevărata cauză a pierderii sufleteÅŸti. Nu putem să avem numele Lui Hristos pe buze ÅŸi în acelaÅŸi timp să îl urâm pe cel de lângă noi. Nu putem să duÅŸmănim având încă pe buze picăturile ÅŸi frimiturile Sfântului Trup ÅŸi Sânge ori tăind cu Sfânta Copie în miezul prescurii, ÅŸi în acelaÅŸi timp să dăm vina pe satana sau pe cipuri ! Dacă nu ne schimbăm viaÅ£a ÅŸi nu ne înduplecăm inima prin pocăinţă nu avem nici ÅŸansa mânturii. Chiar ÅŸi zilnic de ne-am împărtăşi cu Sfintele Taine, dacă nu părăsim toate faptele rele ÅŸi toate gândurile răutăţii sufleteÅŸti – nu ne mântuim. Împărtăşirea este unirea tainică a omului cu Dumnezeu ÅŸi nicidecum un obicei pios sau cine ÅŸtie ce obligaÅ£ie pentru mântuire:  „Căci mulÅ£i sunt chemaÅ£i, dar puÅ£ini aleÅŸi.” (Matei 22, 14) ÅŸi iarăşi: „Nu oricine îmi zice: Doamne Doamne, va intra în împărăţia cerurilor... ” (Matei 7, 21) De altfel Sfântul Apostol ÅŸi Evanghelist Ioan este cât se poate de ferm, răspicat ÅŸi categoric: „Cine spune ca iubeste pe Dumnezeu iar pe fratele său urăşte, mincinos este... (I Ioan 4, 20) ÅŸi iar „în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuÅ£i te osândeÅŸti.” (Romani 2, 1)

            Abia aceasta este adevărata „Înfricoşătoare Judecată” – atunci când în văzul întregii lumi, sub ochii tuturor oamenilor vom fi vădiÅ£i din propriile noastre fapte de minciună ÅŸi de falsitate, o imagine prezentând lumii, altă realitate ascunzându-se de fapt în spatele ei: „Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor ÅŸi a fariseilor, nu veÅ£i intra în împărăţia cerurilor.” (Matei 5, 20) Viclenia ÅŸi duplicitatea, ca toată făţărnicia ÅŸi prefăcătoria nu sunt altceva decât moartea sufletului mai înainte de moartea trupului: „Cine are urechi de auzit să audă.” (Marcu 4, 23) Pentru că „Ochi aveÅ£i ÅŸi nu vedeÅ£i, urechi aveÅ£i ÅŸi nu auziÅ£i ÅŸi nu vă aduceÅ£i aminte.” (Marcu 8, 18) De aceea calea de urmat rămâne pentru toÅ£i oamenii din toate vremurile dragostea care e mai presus de toate: „Întru aceasta vor cunoaÅŸte toÅ£i că sunteÅ£i ucenicii Mei, dacă veÅ£i avea dragoste unii faţă de alÅ£ii.” (Ioan 13, 35)

                                                
                                                      Părintele Calistrat

                                        Mănăstirea Vlădiceni, IaÅŸi  

http://www.parintelecalistrat.com/2010/10/apocalipsa-si-pacatul.html

Mesaj postat in data de 15.01.12 de Administrator